Cum să crești adolescenții este o întrebare pe care mulți părinți și-o pun. O mână fermă sau o abordare relaxată – care metodă este cea mai potrivită pentru educația adolescenților?
Este important de reținut că fiecare copil este unic și are nevoi diferite. Ceea ce funcționează pentru un copil poate să nu fie alegerea potrivită pentru altul. Prin urmare, nu există un răspuns clar la întrebarea dacă ar trebui să crești adolescenții strict sau relaxat.
Limite
Un accent prea puternic pe strictețe poate duce la conflicte și distanțare între părinți și copii. Adolescenții care cresc sub o educație foarte autoritară pot deveni rebeli și își pot pierde propria identitate.
Pe de altă parte, o abordare prea relaxată poate duce la faptul că copiii nu au reguli și limite clare. Fără o structură fermă, se pot simți pierduți și nesiguri.
Pentru ca adolescenții să știe ce așteaptă părinții de la ei, au nevoie de limite și reguli clare. Acestea ar trebui stabilite împreună și să se aplice tuturor membrilor familiei.
O combinație între strictețe și relaxare poate fi cea mai bună soluție. Este important să se stabilească reguli și așteptări clare, dar și să se ofere înțelegere și libertate pentru a încuraja dezvoltarea încrederii în sine și a unei identități proprii.
Oamenii doresc în general să se adapteze și sunt puternic influențați de egalii lor, mai ales în copilărie și adolescență. Certurile cu părinții cresc în intensitate în pubertate, totuși majoritatea adolescenților recunosc la cerere că își iubesc și respectă părinții. Prietenii și colegii le influențează puternic comportamentul, iar viața lor socială ocupă un loc important. Excluderea sau interzicerea anumitor ieșiri cu prietenii poate fi extrem de dureroasă și poate avea consecințe grave.
Influența părinților și a prietenilor este complementară. Ambele sunt importante și necesare. Adolescenții învață de la părinți: educație, disciplină, iubire de aproapele, responsabilitate, ordine și autoritate. Iar de la prieteni: colaborare, cum să câștige popularitate și cum să își dezvolte interacțiunile.
Comunicare
Comunicarea este un aspect important în educația adolescenților. Este esențial să îi ascultăm și să ținem cont de opiniile și sentimentele lor. O comunicare deschisă și sinceră poate preveni conflictele și întări relația dintre părinți și copii.
Educatorii recomandă părinților să întrebe copiii despre opiniile lor și să țină cont de punctele lor de vedere atunci când iau decizii importante în familie.
Critică
Părinții ar trebui să își verifice și propriile așteptări și să fie realiști. Adolescenții fac greșeli și se dezvoltă în ritmul lor propriu. Este important să îi susținem, nu să îi criticăm și să îi judecăm.
Copiii și adolescenții pot reacționa diferit la critică. Este important să se țină cont de perspectiva și sentimentele lor. O relație pozitivă și de susținere între părinți și copii poate ajuta ca critica să fie primită mai bine și să conducă la o îmbunătățire a comportamentului.
Părinții nu sunt prieteni
Părinții încearcă adesea să fie cei mai buni prieteni ai copilului. Un comportament răspândit este atitudinea prietenoasă a multor părinți. Specialiștii recomandă insistent să se evite acest lucru. Părinții le povestesc copiilor toate întâmplările și problemele cotidiene și îi tratează adesea ca pe egali. Copiii, în primul rând, nu sunt adulți și, în al doilea rând, nu îi văd pe părinți ca pe cei mai buni prieteni. Din cauza dezvoltării, copiii pur și simplu nu sunt încă pregătiți să înțeleagă toate aspectele, gândurile și problemele lumii adulților și să se descurce cu ele, chiar dacă am vrea să credem asta. Părinții au responsabilități și ar trebui să și le păstreze pentru ei.
Incest emoțional
Se poate manifesta, de exemplu, atunci când părinții împiedică sau controlează prieteniile copiilor cu colegii de vârstă, îi stimulează exagerat, nu le oferă intimitate, îi tratează ca pe un partener și astfel îi suprasolicită.
Incestul emoțional se referă la o dependență emoțională apropiată și neadecvată între frați sau între părinți și copii, care poate afecta dezvoltarea sănătoasă și intimitatea emoțională. Este o formă de abuz emoțional în care un părinte sau un frate este emoțional abuziv, manipulator sau exploatator și stabilește o legătură strânsă care este dăunătoare pentru binele celuilalt. Incestul emoțional poate duce la o varietate de probleme, inclusiv stima de sine scăzută, dependență emoțională, lipsa abilităților sociale și chiar depresie. Este important ca persoanele aflate într-o astfel de situație să caute ajutor profesional pentru a-și satisface nevoile emoționale și pentru a construi o relație sănătoasă cu membrii familiei.
Control
Este important să existe un anumit control în educație pentru a sprijini copiii. Totuși, controlul nu trebuie să fie prea puternic sau neadecvat, deoarece poate afecta stima de sine și independența copilului. Este important să se găsească un echilibru sănătos care să permită copilului să-și asume responsabilități, să-și extindă libertățile și, în același timp, să fie ghidat corespunzător.
Este important să ne amintim că tinerii au nevoi diferite și că tipul și gradul unei supravegheri adecvate pot varia de la un copil la altul. Ar fi bine și pentru noi, părinții, să ne evaluăm și să ne întrebăm dacă anumite comportamente exagerate, măsuri de protecție abuzive, forme de pedeapsă sau suprasolicitări sunt preluate transgenerațional de la părinții noștri și acum transmise mai departe. Dacă nu suntem siguri, putem apela pentru clarificare la un psihoterapeut sau life coach. O abordare bună pentru părinți este să-și regândească propria filozofie educațională, să fie deschiși la feedback și ajustări și să aibă întotdeauna în vedere binele copilului. Din aceasta rezultă și faptul că adulții ar trebui să-și viziteze urmașii în discoteci și alte locuri de întâlnire cu prietenii doar în caz de urgență.
Psihologia se referă la mai multe etape ale evoluției psiho-sociale. Una dintre ele, conform teoriei lui Erikson, spune că adolescenții între 13 și 20 de ani lucrează la rafinarea conștiinței de sine, testând diferite roluri și apoi combinându-le într-unul singur. Ei oscilează între mai multe identități sau chiar nu știu cine sunt.
Adolescenții trebuie să aibă voie să experimenteze: comportamente, schimbări de haine, coafuri, prieteni. Numai așa pot învăța și înțelege cine sunt cu adevărat. Adolescentul trebuie să testeze limite și direcții noi pe care încă nu le cunoaște și pe care nu le-a văzut în familie. În plus, trebuie să fim răbdători cu el, pentru că disciplina, calmul și respectul se învață în timp și prin exemple concrete. Nu putem cere ca copiii noștri să se nască disciplinați, corecți, atenți și respectuoși, mai ales dacă noi înșine avem lipsuri în aceste domenii. De asemenea, colegii de vârstă, prietenii și școala vor avea, de la o anumită vârstă, o influență mare asupra dezvoltării adolescentului.
Cum să crești cel mai bine un adolescent?
În concluzie, nu există un răspuns simplu la întrebarea cum să crești cel mai bine un adolescent. Fiecare copil este unic și este important să găsim un echilibru între strictețe și relaxare pentru a crea cel mai bun mediu posibil pentru dezvoltarea și creșterea copilului.
Relația părinte-adolescent este ca un dans în care fiecare oferă ceva și învață unul de la celălalt, inclusiv părinții de la copii. Copiii sunt un dar și adesea apasă exact butoanele care ne ajută pe noi, părinții, să facem un pas înainte în dezvoltarea noastră personală. Trebuie doar să fim deschiși și să înțelegem mesajele pe care le primim.
Pubertatea este o perioadă extrem de dificilă pentru părinți și copii. Trebuie abordată cu grijă și sensibilitate. Nu există o rețetă universal valabilă pentru educație, dar o relație părinte-copil bazată pe respect reciproc, iubire necondiționată, comunicare, toleranță și încredere este cu siguranță fundamentul pentru formarea unui adolescent încrezător și fericit. Copiii noștri nu sunt proiectele noastre. Ei au propria lor viață și au dreptul să o trăiască așa cum doresc! Vor fi bine dacă au părinți care sunt bine și dacă primesc respect și iubire necondiționată!
