De ce ne face adesea comparația nefericiți
Comparațiile sunt o parte naturală a vieții noastre. De când ne putem aminti, tindem să ne măsurăm cu alții, să comparăm realizările, succesele și chiar aspectul nostru cu cel al oamenilor din jurul nostru sau din rețelele sociale. Celebrul aforism „Comparison is the thief of joy” (Comparația este hoțul bucuriei) este adesea atribuit lui Mark Twain și, într-adevăr, această expresie surprinde esența a ceea ce mulți dintre noi cunoaștem: comparația constantă ne fură adesea satisfacția și sentimentul de fericire. Dar de ce se întâmplă asta și care sunt fundamentele psihologice?
Originile comparației: De ce ne comparăm?
Chiar și din perspectiva psihologiei evoluționiste, impulsul de a ne compara este adânc înrădăcinat în noi. Strămoșii noștri trebuiau să evalueze constant cum se situează în comparație cu alții pentru a-și crește șansele în comunitate și siguranța. Comparația ajuta la recunoașterea punctelor forte și slabe, definirea rolului propriu în grup și maximizarea posibilităților de a folosi comunitatea ca rețea de supraviețuire. Și astăzi, creierul nostru compară instinctiv abilitățile, succesele și aspectul nostru pentru a trage concluzii despre comportamentul social și „poziția” noastră în societate.
Psihologul social Leon Festinger a dezvoltat în anii 1950 teoria comparației sociale, care presupune că oamenii au o motivație internă de a se compara cu alții pentru a-și evalua mai bine propriile abilități și opinii. Această comparație poate servi drept reper și ne poate oferi orientare, dar implică și riscuri mari.
Avantajele comparației: orientare și motivație
Comparațiile nu sunt întotdeauna dăunătoare; ele au și părți pozitive. O comparație conștientă poate oferi orientare și motivație. Când vedem că alții au obținut succese în domenii care ne sunt importante, acest lucru poate fi inspirator și ne poate stimula să ne dăm și noi silința. Studiile arată că prin astfel de comparații ne stabilim obiective care ne ajută să ne dezvoltăm continuu.
O „comparare orientată în sus” (Social Upward Comparison) poate duce la faptul că ne simțim motivați într-un mod pozitiv și ne oferă inspirație pentru a ne atinge propriile obiective. Mai ales când ne comparăm cu persoane pe care le respectăm sau ale căror valori le împărtășim, comparația ne poate susține să acceptăm provocările și să ne îmbunătățim pe noi înșine.
Dezavantajele comparației: pierderea bucuriei și probleme de stimă de sine
În ciuda acestor posibile avantaje, cercetările arată că comparația frecventă are în principal consecințe negative. Psihologul Tim Kasser a descoperit că persoanele care se concentrează puternic pe evaluările externe și comparații sunt adesea mai nemulțumite și simt mai puțină bucurie de viață. Mai ales în lumea digitală de astăzi, unde rețelele sociale prezintă constant momente de viață aparent perfecte ale altora, presiunea și sentimentul de a nu fi suficient de bun cresc.
Prin comparația constantă pierdem adesea din vedere ceea ce am realizat deja. În loc să sărbătorim propriile succese, ne simțim insuficienți, deoarece întotdeauna va exista cineva care pare „mai bun”. Acest efect este numit și „paradoxul comparației”: în timp ce credem că comparația ne motivează, ea ne fură adesea sentimentul de satisfacție și fericire în momentul prezent.
Un alt dezavantaj este influența negativă asupra stimei de sine. Persoanele care se compară frecvent experimentează adesea mai multe îndoieli de sine și o stimă de sine scăzută, deoarece își definesc propria valoare prin ochii altora. Acest lucru duce adesea la o neliniște interioară constantă și la un sentiment de nesiguranță.
Persoane cu performanțe înalte & Compararea
Persoanele cu performanțe înalte, cunoscute și ca Menschen mit einem hohen Leistungsanspruch, sunt adesea sub presiunea constantă de a se compara cu alții și de a obține rezultate mai bune. Pentru ei, comparația este un însoțitor și un motor permanent – se "hrănesc" practic din competiție și din realizarea performanțelor de top. Această dorință de a fi mereu cei mai buni începe adesea încă din copilărie. Mulți au fost comparați devreme cu frații, colegii de clasă sau prietenii și au învățat astfel că valoarea lor este măsurată prin succesele altora. Acest lucru modelează și întărește nevoia de confirmare din exterior și ancorează comparațiile ca un motiv central pentru propriile acțiuni.
Studii privind efectele psihologice ale comparațiilor
Un studiu al Universității din Michigan a arătat că persoanele care tind să se compare frecvent cu alții prezintă mai multe simptome depresive și simt o satisfacție mai scăzută în viață. Participanții au raportat că, prin comparație, adesea au senzația că sunt mai puțin de succes sau fericiți, deși obiectiv nu există motive pentru aceasta.
Un alt studiu al Universității din Copenhaga a descoperit că "scrolling-ul" pe rețelele sociale provoacă stres și nemulțumire la mulți oameni. Aici s-a evidențiat că comparația, mai ales în mediul digital, promovează adesea o imagine de sine negativă și amplifică sentimentul că viața proprie nu este "suficient de bună".
Cum putem rupe cercul vicios al comparației?
Primul pas pentru a ne elibera de comparația constantă este conștientizarea acestui comportament. De îndată ce ne surprindem comparându-ne cu alții, putem să ne oprim și să ne întrebăm dacă această comparație ne ajută cu adevărat în acel moment. În loc să ne măsurăm după presupusele succese ale altora, este util să ne stabilim propriile obiective care să ne motiveze independent de evaluările exterioare.
Un alt sfat este să ne concentrăm pe recunoștință. Studiile arată că practicarea regulată a recunoștinței crește bunăstarea și ne ajută să apreciem mai mult lucrurile mărunte din viață. Când ne concentrăm pe propriile succese și experiențe pozitive, adesea pierdem nevoia de a ne măsura constant cu alții.
Totuși, comparațiile sunt o sabie cu două tăișuri: pot fi atât toxice, cât și sănătoase. Un anumit nivel de comparații poate fi motivant și poate oferi orientare, privind "în sus" pentru a stabili obiective sau "în jos" pentru a recunoaște propriul progres. Dar este o linie fină. Într-o societate a succesului, în care contează doar creșterea și dezvoltarea, mulți găsesc dificil să rămână realiști și recunoscători pentru realizările lor. Presiunea de a crește și de a se dezvolta constant face adesea imposibilă senzația de mulțumire. Pentru a contracara acest lucru, este esențial să găsim un echilibru: să ne lăsăm inspirați de comparații, fără a ne lega complet stima de sine de ele.
În cele din urmă, este vorba despre a ne recunoaște ca fiind unici și a aprecia diversitatea experiențelor și căilor de viață umane. Fiecare persoană are propria poveste, propriile provocări și puncte forte. Dacă învățăm să găsim bucuria și fericirea în propria viață, independent de standardele externe, ne putem elibera din capcana comparațiilor constante și putem duce o viață mai împlinită și mai satisfăcătoare.
Surse:
Festinger, L. (1954) - A Theory of Social Comparison Processes. Human Relations, 7(2), 117–140.
În această lucrare fundamentală este introdusă teoria comparației sociale și se explică de ce oamenii simt nevoia să se compare cu alții.
Kasser, T. (2002) - The High Price of Materialism. Cambridge, MA: MIT Press.
Acest studiu investighează efectele negative ale evaluărilor externe și arată cum dorința de comparație poate afecta satisfacția vieții și bunăstarea psihică.
University of Michigan (2010) - Efectele comparației sociale asupra percepției de sine.
Acest studiu a arătat că persoanele care se compară frecvent cu alții sunt mai predispuse la depresie și au o satisfacție a vieții mai scăzută.
Tromholt, M. (2016) - The Facebook Experiment: Does Social Media Affect the Quality of Our Lives? University of Copenhagen.
În acest studiu au fost investigate efectele negative ale rețelelor sociale asupra stimei de sine și satisfacției vieții. Se arată că tendința de a te compara online poate influența puternic bunăstarea psihică.
Emmons, R. A., & McCullough, M. E. (2003) - Counting Blessings Versus Burdens: An Experimental Investigation of Gratitude and Subjective Well-Being in Daily Life. Journal of Personality and Social Psychology, 84(2), 377–389.
Acest studiu arată cum exercițiile de recunoștință pot crește bunăstarea și pot îmbunătăți satisfacția vieții – un factor important pentru a contracara efectele negative ale comparațiilor.
Seligman, M. E. P. (2002) - Authentic Happiness: Using the New Positive Psychology to Realize Your Potential for Lasting Fulfillment. New York: Free Press.
Seligman descrie aici cum psihologia pozitivă ne poate ajuta să ne concentrăm asupra propriilor succese și obiective, reducând astfel nevoia de comparații.
