
Limba mamei, cunoscută și ca limba bonei sau vorbirea pentru bebeluși, este un mod lingvistic de interacțiune între părinți și bebeluși. Limba mamei se caracterizează prin ton înalt, pronunție lentă și simplă, repetiții, accentuare exagerată a cuvintelor și propoziții scurte.
Acest tip de vorbire este o modalitate naturală de a comunica cu sugarii și copiii mici și joacă un rol important în dezvoltarea limbajului.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că vorbirea adresată fătului (FDS) poate fi auzită deja în timpul sarcinii. FDS corelează cu primele percepții ale mișcărilor fetale și cu valorile depresiei mamei. O anumită cantitate de FDS poate fi astfel un semnal util pentru medici pentru a recunoaște depresia prenatală și implicarea maternă în timpul sarcinii.
Limba mamei ca factor în dezvoltarea limbajului la bebeluși
Utilizarea limbii mame de către părinți este un factor important în dezvoltarea limbajului la bebeluși. Aceasta ajută la întărirea legăturii dintre părinți și bebeluși și promovează dezvoltarea limbajului. Părinții care vorbesc mult cu bebelușii lor și le oferă un limbaj simplu și clar sprijină copiii în dezvoltarea limbajului și în formarea competenței lingvistice.
Limba mamei a fost între timp puțin stigmatizată, însă pe nedrept. Sugarii din primul an de viață depind de limba mamei pentru achiziția limbajului.
Cum funcționează? Sugarii foarte mici pot distinge o varietate mai mare de foneme decât adulții. Adulții și-au pierdut capacitatea de a face distincții fonemice care nu sunt importante în limba lor maternă (Saffran & Thiessen, 2003). Copiii mici sunt remarcabil de bine pregătiți să decodeze o limbă adaptată. Adulții își variază în mod fiabil intonația când comunică cu sugarii preverbali. Aceste solicitări intonaționale reușesc adesea să influențeze starea de spirit sau comportamentul unui bebeluș. Sugarii preverbali nu doar disting diferite modele de intonație, ci recunosc și că anumite tonuri au o semnificație specială. În a doua jumătate a primului an, se obișnuiesc cu ritmul limbii, ceea ce îi ajută să împartă ceea ce aud mai întâi în propoziții și în cele din urmă în cuvinte.
Este important să fim conștienți de diferența dintre limbajul de alăptare și limbajul de alăptare multimodal (Motherese).
Motherese multimodal se referă la utilizarea mai multor canale de comunicare pe lângă limbajul vorbit în comunicarea cu sugarii și copiii mici. Aceste canale pot include gesturi, mimică, atingere și privire. Se consideră că Motherese multimodal ajută sugarii și copiii mici să înțeleagă și să învețe mai bine limbajul, precum și să dezvolte abilități sociale și emoționale.
În concluzie, Motherese este un mod de a vorbi, în timp ce Motherese multimodal este un mod de comunicare care include mai multe canale de comunicare.
Există însă părinți și îngrijitori care nu folosesc limbajul de alăptare. Motivul poate fi că ei cred că utilizarea limbajului pentru bebeluși ar putea afecta dezvoltarea limbajului copilului lor. Sau găsesc limbajul de alăptare stânjenitor. Totuși, este important de remarcat că lipsa Motherese în interacțiunea cu copiii mici poate duce la o dezvoltare lingvistică redusă.
Un studiu a arătat, de asemenea, că copiii mici care acordă mai puțin de 30% din atenția lor limbajului Motherese au avut o probabilitate de 94% de a fi diagnosticați cu autism.
Importanța și semnificația Limbajul de alăptare este evidențiat și prin faptul că face parte din „programul intuitiv parental” (transcultural). Dacă limbajul de alăptare nu ar fi important și semnificativ, nu l-am găsi în aproape toate culturile.
Rolul vocabularului în dezvoltarea limbajului la bebeluși
Un alt factor important pentru dezvoltarea limbajului la bebeluși este vocabularul folosit de părinți. Limbajul părinților care vorbesc cu bebelușii în timpul jocului conține un nivel mai ridicat de stimulare lingvistică. Limbajul părinților este adaptat nevoilor și intereselor bebelușului. Bebelușii care răspund la Motherese dezvoltă adesea un vocabular mai larg.
Concluzie
Motherese poate fi considerat un aspect cheie al dezvoltării limbajului, având efecte extinse asupra dezvoltării copilului. Părinții și îngrijitorii își pot sprijini copilul vorbind cu el într-un mod țintit și afectuos și acordând atenție dezvoltării limbajului său. Recunoașterea semnelor precum interesul scăzut pentru Motherese ar putea fi, de asemenea, un marker pentru autism și ar putea permite un diagnostic precoce și un tratament țintit.
Surse
- https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fpsyg.2021.646170/full
- https://jamanetwork.com/journals/jamanetworkopen/article-abstract/2801102
- https://leader.pubs.asha.org/do/10.1044/leader.RIB1.28022023.14/full/
- https://jurnal.stkippgriponorogo.ac.id/index.php/Salience/article/view/11
- https://dorsch.hogrefe.com/stichwort/motherese
- https://sprachbildung.net/ammensprache-motherese/